Mărțișorul speranței

....fiecare primavara  vine cu o provocare, vine cu un strop de speranta, vine cu un fir de martisor ce aduce MARTISORUL SPERANTEI, asa a inceput povestea bunicutelor.

Acum 4 ani se nastea povestea campaniei "MARTISORUL SPERANTEI",  o poveste ce s-a nascut gandidu-ma la bunica mea, bunica mea minunata si frumoasa....dorul de ea m-a facut sa aduc un zambet pe chipul brazdat al bunicutelor aflate in nevoie, parasite si bolnave, dar nu neaparat bolnave fizic, sufletul danselor era bolnav, tanjeau dupa iubire , aveau nevoie de o imbratisare, de un martisor facut de copilasii si de tineri care sa le incalzeasca sufletul cu zambetele lor.

Fiecare an vine cu provocari, sa gasesti locul unde sa poti merge si sa stii ca ai facut cu adevarat ceva minunat, sa poti transmite emotia ta celor de langa tine si sa isi doreasca sa iti fie sprijin....si asa incepe povestea...o poveste plina de peripetii, cautarea unui azil nu pare asa de simplu,  si incepi si suni la fiecare centru de asistenta sociala, asculti povestii si incepi a lacrima dar totodata trebuie sa fii  cerebral si sa alegi, si alegi.

Alegand centrul incep deja sa ii vad si finalul. Acest final nu poate veni decat daca ai si un continut, sa ai ce oferii, sa poti  aduce cu adevarat un strop de speranta si un zambet.

"Cum il convingi pe semenul de langa tine sa se implice?", a fost una dintre intrebarile primite si am stat si m-am gandit  cum ii conving si mi-am dat seama cum, sunt plina de emotie si iubire, ma gandesc la bunica, iubita mea bunica, ce imi impleta doua codite si imi facea poale in brau (plang cand scriu asta),  mereu am fost sincera cu semenul de langa mine iar el a simtit asta si mi-a sarit in ajutor, nu mi-au fost alaturi oameni super bogatii sau  firme, m-au sprijinit oameni minunati, simpli, ce au daruit 10, 20, 50 sau 100 de lei.

Credibilitatea ta vine cu fiecare an ce trece, trebuie sa iti pastrezi relatia cu semenul ce te-a ajutat, trebuie sa ii transmiti emotia ce ai trait-o cand bunica de la azil te-a imbratisat, cand reusesti sa il faci pe cititor sa lacrimeze si sa iti scrie ca l-ai ajutat sa retraiasca copilaria si ca isi doreste sa se implice si el in acest minunat proiect  iti dai seama ca ai facut ce trebuia.

Am inceput sa scriu in fiecare zi si sa povestesc despre nevoile bunicutelor, sa spun ce mi-as dori sa le duc, sa intreb "tu ce ai vrea sa ii oferi bunicii tale", am invatat sa comunic, sa interactionez si asta cititorul a apreciat.

Ce mi am dorit sa duc? In primul rand pufuleti, batranii adora pufuletii, si eu ii ador :) iaurt, fructe, prajituri, flori si martisoare facute de copilasi si nu am gresit cand am ales sa daruiesc aceste cadouri, primul an mi-a dovedit ca bucuria este imensa.

In fiecare an trairile sunt si mai intense si diferite, in momentul cand daruiesti acea punga de pufuleti si martisorul si vezi cum bunica lacrimeaza, te strange in brate, iti pupa mana si spune ca semeni cu copilul sau nepoata dansei, nu iti mai trebuie nimic, uiti cate telefoane ai dat, cate nopti ai pierdut, cat te-ai straduit sa obtii banuti pentru a avea totul, tot pentru un mic zambet, un zambet ce iti umple sufletul....cand iti vine sa iti plangi si zambeti si le oferi o imbratisare puternica si nu stii atunci  la cine te gandesti,  iar asta te motiveaza sa incerci si anul viitor si sa fie mai bine organizat acest minunat moment.

Anul ce vine provocarea este si mai grea, vrei si mai mult, alte explicati autoritatiilor, adrese facute dar care se sfarsesc asa cum iti doresti, primesti acordul de a incheia un parteneriat si de a incerca sa afli  nevoile cu care se confrunta centrul unde se afla bunicutele.

Alaturi de prietenii mei, formam echipe si  ne impartim sarciniille, sunt zile pline de bucurie, desi este obositor, sa vii de la serviciu si repede, repede sa fugi la cumparaturi, sa cauti cel mai bun pret,  sa te intalnesti cu cei ce vor sa iti dariuasca banuti, sa vorbesti cu elevii ce  au trudit sa faca cu manutele lor martisoare si sa le multumesti pentru ca au ales sa faca un gest nobil.

"Avea bunica mea de toate:
Avea o prispa cu muscate,
Avea o fantana, paine, sare
Avea putere si rabdare..."   Aurelia Panait

Sunt 4 primaveri minunate cu MARTISORUL SPERANTEI, primaveri in care am fost primiti cu bratele deschise, am avut parte de sprijin atat din parte autoritatilor cat si a celor ce si-au dorit sa se implice.

Cand ajungi la azil esti intampinat cu zambet  si timpul parca se opreste cand incepi sa vizitezi fiecare camera, la ultimul azil scria atat de frumos "GARSONIERA", fiecare garsoniera avea cate o poveste, intru-na dintre garsoniere am fost ceruta de sotie, un distins domn care nu si-a pierdut zambetul, pofta de viata si simtul umorului a hotarat ca eu pot fi candidata ideala pentru rolul de sotie, varsta este doar in acte, conteaza cum ne simtitm noi, cati anii vrem sa avem, cate primaveri. Desi esti incarcat de emotie cand esti acolo si ti se pare atat de sinistru si de greu poti gasi si partea plina a paharului, poti gasi ceva care sa te faca sa zambesti, sa iti daruiasca speranta si culmea este ca speranta vine chiar de la bunicii, tot dansii ne daruiesc.

"Batranetea incepe ca toamna.Cu melancolii cu umbre care se lungesc, cu reverii si cu  doruri vagi." Octavian Paler

Stii de ce este frumoasa batranetea? pentru ca ai sansa sa fi din nou copil, poti sa scrii ce-a mai minunata carte, ai atatea de povestit, intelepciunea face echipa cu tine . Cu cat imbatranim realizam ca nu exista intrebari ci doar povesti.

Pentru a avea succes la batranete trebuie sa faci ceva de tanar, asa ca ai grija ce faci cu anii tai.

"A imbatrani este singura cale de a trai  mai mult." Voltaire

Risca si fa ceva in acesta viata, faureste amintiri, iubeste, iarta si daruieste, daruieste din timpul tau, viziteaza-i pe bunicii daca ii mai ai langa tine daca nu alege un centru unde poti pentru o clipa sa alini durerea cuiva, nu stii ce te poate astepta si pe tine, ai grija ce daruiesti, viata este ca un boumerang...

Fiecare 1 martie petrecut la un azil, m-a facut sa imi deschid sufletul si sa imi doresc sa vina cat mai multe primaverii iar eu sa pot ajunge acolo unde este nevoie de mine.