împreună susținem comunitatea, educația și cultura

Biblia pierdută - de Igor Bergler

Am cumpărat cartea impulsionată de recenziile media pozitive pe care le-am citit, chiar dacă nu ştiam mare lucru despre autor. Recenziile erau de domeniul fantasticului: o carte plină de răsturnări de situație, pe care nu o poți lăsa din mână, gen destul de răspândit afară, dar aici nu a mai fost încercat, o combinaţie între Dan Brown şi Umberto Eco (Oau!).

Ce am descoperit eu în carte? Nişte descrieri exagerat de ample, care nu fac decât să plictisească cititorul într-un roman care vrea să se bazeze pe suspans şi un ritm alert al acţiunii. Mă refer la imagini detaliate cu multe elemente aiurea, fără rost, cum ar fi descrierea unei camere în 2 pagini, a hainelor „de firmă” purtate de personajul principal (nu mai avea mult şi ajungea şi la lenjeria intimă). Probabil, autorul a încercat (P.S. nu a reuşit) să ofere suficiente detalii, astfel încât să ai o imagine „de film” a cărţii, dar o pun pe seama defectului profesional al autorului (Igor Bergler fiind şi scenarist şi regizor).

Contrar altor păreri exprimate, eu am putut lăsa cartea din mână de nenumărate ori, nu am simţit „fiori pe şirea spinării” de frică, iar câteodată chiar mi-a folosit pe post de somnifer.

Ulterior, am dorit să mă documentez mai mult despre autor şi, din păcate, cele consemnate anterior s-au adeverit. Totul nu reprezintă decât o copie a structurii unor cărţi “best-seller”, care, din punctul meu de vedere, îl face să piardă mult din originalitate, ca să nu spun direct că e un copy-paste din “Codul lui Da Vinci” de Dan Brown. În schimb, poate reuşeşte, prin publicitatea creată, să aducă tuturor ceea ce îşi doresc: vânzări, pentru editură, şi notorietate, pentru autor.

Am citit că Igor Bergler a declarat într-o conferinţă de presă că a scris programatic acest volum, urmârind structurile unor cărţi internaţionale de succes cu gândul de a-l face atât de bun încât să devină bestseller în New York Times. Pentru a susţine această afirmaţie, Igor Bergler a precizat că: "Am ambiţia dementă (...) să fie primul roman, scris în România, care să ajungă bestseller în New York Times".

Am încercat să găsesc, cu greu, şi un punct bun acestei cărţi: pot spune că este bine documentată cu referinţe foarte clare şi amănunte interesante legate de istorie.

Ca şi concluzie, felicitări echipei de marketing care s-a ocupat de promovarea acestei “opere”, astfel încât, dintr-o carte foarte proastă, a făcut un best-seller în România!


Nu există informații despre autorul acestui articol.

Fii primul care lasă un comentariu la acest articol!

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol

Autentifică-te sau crează un cont nou dacă nu ești deja membru înregistrat.