RAÅ¢A SÄ‚LBATICÄ‚ de Henrik Ibsen
Cu: Victor Rebengiuc, Åžerban Pavlu, Constantin Cojocaru, Gheorghe Ifrim, Manuela Ciucur, Ioana Anton ÅŸi Adrian Titieni
Regia: Peter Kerek
Scenografia: Octavian Neculai
Light design: Alexandru Darie
Sound design: Aurelian Stoleriu
O perspectivă unică a fundamentului existenţei umane, RAŢA SĂLBATICĂ ilustrează perfect anumite teme şi idei controversate, dar de certă actualitate atât în timpul lui Ibsen cât şi în prezent. Înţelegem din piesa aceasta că nu întotdeauna adevărul e necesar, iar justiţia nu întotdeauna e justă. Familia Ekdal atinsese un oarecare echilibru în existenţa-i cotidiană, chiar dacă viaţa se desfăşura sub imperiul unei uriaşe minciuni care, odată ce este dezvăluită, dezlănţuie de fapt tragedia.
RAŢA SĂLBATICĂ este un autentic exerciţiu de teatru modern, prin conţinut şi prin fina analiză psihologică a personajelor, dar mai ales prin constantele referinţe la trecut, un trecut care bântuie prezentul protagoniştilor şi îi împiedică să-şi trăiască clipa şi să viseze la viitor.
Ileana Lucaciu: Regizorul Peter Kerek se apleacă atent pentru descifrarea în profunzime a textului prin urmărirea provocatoare a evoluției fiecărui personaj și își alege o distribuție de aur. Regizorul Peter Kerek adaptează discret piesa, reduce personajele din planul secund, oferind teatral esența textului printr-o ireproșabilă analiză psihologică a celor ce se confruntă dramatic pe drumul existenței cu imposibilitatea de a afla căi salvatoare prin respectarea adevărului și moralității.
Mihai Brezeanu: Cât contează adevărul şi cât auto-iluzionarea în existenţa unui om? Cât se pierde atunci când se câştigă un strop din cunoaşterea realităţii? Cât se câştigă atunci când se mai pierde o zi trăită la adăpostul propriului castel de nisip?
Horia Ghibuțiu: Rața sălbatică e un spectacol curat, lung, dar nu lungit, care-i conferă lui Ibsen o contemporaneitate naturală derivând din universalitatea scrierilor sale, nu căutată. Deopotrivă, cursivitatea aproape spartană, vetustă, aparent fără intervenție regizorală, a narațiunii e în spiritul abordării dramaturgului, care folosise în mod deliberat un limbaj simplu, al clasei de mijloc, în scriere.
Răzvana Niță: Montarea de la Bulandra reprezintă o remarcabilă interpretare a unui text complex, de substanţă, o transpunere justă şi de mare calitate a unei lucrări aparţinând marii dramaturgii. Într-o perioadă când excesele sunt la ordinea zilei, e liniştitor să vezi că mai există artişti care, dacă tot optează pentru un text, încearcă să-l desluşească în spiritul şi litera lui, traducându-i astfel virtuţile perene.
Mircea Morariu: Raţa sălbatică este o piesă despre nedreptate, necinste, minciună. Dar şi una despre răzbunare. Despre imposibilitatea (relativă) de a trăi aşa cum se cuvine în prezent atunci când trecutul nu a fost în totalitate decontat şi exorcizat. Dar, înainte de orice, Raţa sălbatică este o piesă despre adevăr. Mai exact, despre două feluri de adevăr. Adevărul absolut, ca expresie a idealismului etic, aşa cum este el ilustrat şi propovăduit de tânărul Gregers, şi adevărul parţial, cvasi-ascuns, cel care face uneori ca viaţa să poată să fie trăită, aşa cum este el teoretizat de doctorul Relling. Existenţa acestor două feluri de idei e ideea excelent exprimată şi pe care e construit spectacolul regizat de Peter Kerek.
Liliana Niculescu: Spectacolul de la Bulandra - un teatru unde se simte şcoala şi moştenirea lăsată de "madam Bulandra" - are o distribuţie care "traieşte" piesa. E un spectacol clasic cu aer modern.
Recenzii teatrale: Mergeţi la Bulandra Izvor, piesa e neapărat de văzut, în primul rând prin actoria de mare clasă (cum spuneam, toate cele şapte personaje sunt jucate impecabil) apoi prin povestea bine scrisă, ce va emoţiona şi va pune pe gânduri pe orice spectator.
Alina Vâlcan: Dar mai ales se vorbește în acest spectacol despre adevăr și despre minciună, despre o lume reală și o lume ideală, despre compatibilitatea adevărului cu aceste lumi, despre ascunzători cu uși ferecate, cărora mai bine de nu li s-ar sparge niciodată lacătele, despre refugii și despre războaie personale în care, dacă ne uităm atent, ne vom vedea pe toți învinși, despre libertate și intruziune, despre imposibilitatea noilor începuturi, despre târziu și despre devreme, despre o masă cu unt, despre familii ca specii pe cale de dispariție, despre putință și neputință, despre iubire și despre moarte, despre suflete libere, suflete sălabatice, și despre suflete obișnuite, mai lesne de încătușat, despre fidelitate și credință, despre voința de a schimba și despre sfârșitul dragostei acolo unde începe adevărul, iar iertarea întârzie, ba chiar lipsește motivat, acesta este un spectacol căruia i-am uitat deznodământul, însă nu am uitat cum am ținut cu adevărul și am fost de partea lui Gregers (Șerban Pavlu), până înspre final, când aproape că am schimbat tabăra, aproape că trecusem de partea vecinului Relling (Adrian Titieni), aproape că înțelesesem că adevărul are uneori ceva imatur și nociv, că adevărul are și o față distructivă, nu ar fi așa, veți spune, iată cum suna și gâlceava din mintea mea, dacă acel adevăr nu ar veni după o lungă dominație a minciunii, în lipsa minciunii adevărul nu poate distruge, și poate că așa și e, mă gândeam, eram pe linia albă de demarcație, de-o parte adevărul, de-o parte minciuna, adevărul și minciuna se luaseră la trântă în fața mea, pe scenă Gregers și Relling se împingeau, eu nu mai știam cu cine să țin și apoi am auzit împușcătura și am înțeles că se terminase.
Andrei Crăciun: “Rața sălbatică†este un spectacol care reușește să spună lucruri importante despre sacrificiu. Pentru un spectactor din secolul XXI, sacrificiul e un concept tot mai îndepărtat, tot mai vag. Mai aproape sunt iluziile spulberate de adevăr. Aici, Ibsen rămâne – iată – etern.
Unde?
Bulandra
Bulevardul Schitu Măgureanu 1, 050025 București
Când?
2019-04-19 - 2019-04-19